Mahlab, mahalep, mahleb, mahaleb – aceste denumiri exista pentru pudra obtinuta din samburii de cirese. Dar nu orice soi de cirese, ci soiul Sfanta Lucia, un anumit tip de cires – visin turcesc. Denumirea din latina este Prunus Mahaleb.
Eu am gasit acest condiment la magazinul turcesc de langa casa mea si am fost super atrasa de aroma lui. Este pur si simplu o aroma divina, ceva intre cirese, migdale, samburi de caise, lemn dulce, vanilie, scortisoara 🙂 Nici nu va pot explica foarte bine cum miroase dar va pot spune ca este delicios.
Pudra de mahaleb se foloseste in diverse preparate orientale, in special in deserturi, in produse de patiserie, in aluaturi dulci, precum si amestecata cu miere si unsa pe paine.
Ce beneficii are pudra de mahaleb pentru sanatate? Exista numeroase opinii legate de folosirea pudrei de mahaleb. De la efecte antiinflamatorii, la efecte analgezice, poate avea efecte pozitive pentru pacientii cu diabet, poate ameliora simptomele depresiei, poate elimina anxietatea, stresul si nu numai.
Pudra de mahaleb mai este folosita si pentru alte scopuri medicinale dar cred ca cel mai important este ca o putem folosi in deserturi numeroase. Eu adaug putina pudra de mahaleb in negrese, pandispanuri si checuri 🙂
Intotdeauna mi-au placut ciresele negre, amare, cele mici de tot. Avea o matusa de-a mamei mele in curtea ei, in Moldova, un astfel de cires care facea cirese negre, amare, mici, care patau rau de tot pielea. Erau cele mai bune cirese din lume, excelent de gustoase, o combinatie ideala intre dulce, acru si amarui.
De-a lungul anilor, matusa mamei mele facea compot din acele cirese. Apoi a facut si rachiu din cirese negre amarui si cred ca daca as mai reusi sa gasesc acest soi, l-as planta la mine in curte. Mi-as face o ditamai livada doar cu astfel de ciresi, chiar daca unii oameni spun ca sunt ciresi salbatici. Ce conteaza… Nu ma intereseaza ca ciresele sunt mici si nu sunt carnoase. Important este gustul.
Mama ne povestea ca atunci cand era mica, ea si surorile ei gaseau astfel de cirese salbatice in padurea de langa casa. Bunica facea un fel de gem rapid si apoi gemul acesta se manca cu mamaliga. Preparatul se numea chiselita 🙂 Si era minunat!
Sanatate maxima si mult succes in tot ce faceti!
